La începutul vieții noastre, avem nevoie de prezența altora pe care să-i iubim sau care să ne fie prieteni. Pe măsură ce înaintăm, cel Unul – Domnul – ne umple cu o asemenea dragoste și cu o asemenea bucurie, încât nu mai avem nevoie de nimeni (altcineva). Toată această tanjire a sufletului după un altul asemenea lui apare la început pentru ca sufletul nu stie pe Cine iubește, și de aceea crede că are nevoie de o anumită persoană (omenească).