” Era un om mânios, care se certa din nimic și care avea puternice izbucniri de mânie, in schimbul cărora avea, desigur, de îndurat muștruluială zdravănă a confraților săi. Într-o zi a simțit că nu mai putea continua astfel. (…) Se repezi dintr-odată spre biserică, îngenunche înaintea chipului lui Hristos și-l ruga să îl izbăvească de mânie. Apoi ieși afară, plin de nădejde. Cea dintâi persoana pe care o întâlni cu unul dintre frați, care nu-l supărase niciodată cu nimic, dar care tocmai acum se arată dușmănos și supărător. Așa că Filip izbucni în mania lui obișnuită și se duse mai departe, plin de năduf, pentru a-l întâlni pe un alt confrate, care întotdeauna fusese izvor de mângâiere și odihnă. Dar până și acesta îi răspunse in dori peri. Atunci Filip dădu fuga înapoi la biserică, se aruncă înaintea chipului lui Hristos și spuse ” O, Doamne , oare nu Ți-am cerut să mă izbăvești de mania aceasta?”. Iar Domnul i- a răspuns : “Ba da, Filipe, și tocmai de aceea am înmulțit prilejurile in care tu să înveți să dobândești pacea”

Istorioara a Mitropolitului Antonie Bloom despre Filip Neri, un călugăr din Apus.